Duminica 14.02.2010
E duminica dimineata, mult prea de dimineata, adica ora 7! M-am trezit brusc, speriat, terifiat, disperat, cautand in jurul meu ceva palpabil care sa ma convinga de faptul ca visul care abia se incheiase nu avea nici o conexiune palpabila si ancorata in realitate.
M-am linistit imediat, visasem, dar ce vis urat! O sa il descriu pe scurt pentru ca apoi sa dezvolt. Asadar se facea ca am avut un accident cu masina, adica o persoana a cazut in fata masinii pe care o conduceam, din nefericire a decedat, iar eu am fost incadrat pentru ucidere din culpa si am primit o sentinta de 7 ani cu suspendare, poate ca o sa radeti, dar in momentul in care judecatorul a batut cu ciocanul, am sarit din pat pana in mijlocul camerei fara ca macar sa ating pamantul.
Dupa cateva momente de buimaceala, mi-am revenit, am deschis direct laptopul si m-am apucat sa scriu, despre libertate acum, despre vise cu alta ocazie 
.
Avem mai multe tipuri de libertate: libertatea propriu zisa (exact ce m-a speriat pe mine ingrozitor), libertatea de a te distra, libertatea de exprimare, libertatea de a asculta muzica, sau muzica favorita, libertatea de a avea vise marete, libertatea de face ceea ce iti doresti, libertatea de a fii cu cine iti doresti, etc.
Intr-o seara discutam cu un prieten care imi zicea ca el e liber din toate punctele de vedere si nonconformist pe deasupra. La un moment dat fiind putin iritat de ideile slab argumentate am inceput sa il intreb: tu ai un loc de munca? da, vine promt raspunsul; mergi la munca in fiecare zi? imi raspunde ca da; tu mergi la examene si la scoala? da din nou; tu iti permiti sa nu te duci o saptamana la munca fara sa trebuiasca sa dai explicatii? pai nu prea pot; dar daca vrei acum poti sa te duci la un post de televiziune si sa dai o declaratie ca nu iti convine ceva? pai nu; si tot asa inca cateva intrebari, dupa care il intreb pai si unde draq e mah libertatea aia absoluta de care imi tot vorbesti?
L-am calmat, dar vin sa va intreb pe voi, credeti in asa ceva, in libertate absoluta? Mie mi se pare ca traim intr-o lume controlata total, si in care doar iti este lasata senzatia ca esti liber. Pe langa lucrurile interzise, ca sa le numesc asa, intervin inca o multime de limite impuse, si nu neaparat de cineva anume sau vreo organizatie, cat in special cele pe care ni le impunem noi insine, lucruri care nu le faci pentru ca……Si poate ca ti-ai dori sa le faci din tot sufletul, dar totusi ceva te retine, practic constient sau nu, iti ucizi libertatea de face acel ceva. Te autocenzurezi, te mutilezi, desi e prea dura exprimarea, iti construiesti singur un zid, care pe langa faptul ca iti ingradeste anumite libertati, iti mai limiteaza si vederea altor orizonturi.
Libertatea de exprimare e un mare bull-shit, si sa va spun de ce cred asta. In afara de blogul asta pe care il am, si pe care pot sa scriu liber ce vreau, cand vreau. Deocamdata! Mai intru pe cate unele site-uri unde imi postez, fara trivialitati si jigniri, punctul de vedere vis-a-vis de topic, se intampla ca moderatorul nu e de acord cu el si drept urmare nu il aproba, daca dupa cateva minute introduc un alt username si un comentariu in care scriu ce ar vrea sa citeasca este imediat postat. Si exemplele pot continua. Esti liber sa te exprimi, atat cat este celalalt dispus sa te asculte!
Probabil ca ar putea fi o postare de 2000 de cuvinte, dar o voi scurta cat de mult, esenta e cea care conteaza!
Istoria ne-a aratat ca oamenii nu vor sa fie liberi. Ca, atunci cand suntem fata in fata cu universul, un univers ostil, misterios, intrebator, ne inventam singuri puncte intre care sa ne simtim in siguranta. Si pe care involuntar sau nu, le transferam celorlalti cand interactionam cu ei.
Oamenilor le e mult mai frica sa fie pusi in situatia de a alege decat de a accepta o varianta impusa! Cu cat exista mai multe optiuni, cu atat oamenii pierd mai mult timp in a alege una, si cu atat sunt mai speriati de faptul ca s-ar putea sa fi gresit in alegerea facuta. Iar in momentul in care nu exista constrangere exterioara, ne construim una interioara pentru a ne fi mult mai usor in a face o alegere, in a ne stabili limitele libertatii mai sus amintite.
Libertatea, e poate cea mai mare utopie pe care ne-o construim! E o imposibilitate logica, si o sa va explic cum am gandit: sa presupunem ca ai parte de libertate absoluta, asadar ai putea sa faci orice. Sau ai putea sa nu faci nimic! Ca si idee: ori faci ceva, ori nu faci nimic. Iata cum libertatea absoluta dispare intr-o autocontrazicere, esti obligat sa alegi: faci sau nu!
E posibil ca libertatea adevarata si, poate totusi, absoluta, sa fie aceea in care nici macar sa nu existe notiunea de libertate .
Pretuiti-va si protejati-va libertatea, indiferent de genul ei! Este foarte frumos si sanatos sa te simti liber, dar analizeaza foarte bine si nu te mintii singur!
am dat din intamplare peste ce ai postat mai sus si mi s-a parut tare interesanta tema,mai ales ca ai si dreptate.Pana la urma sti cum se spune:Libertatea mea incepe in clipa in care se termina libertatea ta!
Eu sunt libera in lumea mea…pe care mi-am construit-o dupa niste reguli si principii…si toti suntem liberi sa facem ce vrem,dar asta nu inseamna k nu trebuie sa raspundem pt faptele noastre…
Bine, ca poti gasi cateva exemple cand libertatea este limitata…de ex as vrea au sa ajung pe luna dar…
Dar libertatea este un concept, un lucru destul de profund pt cei care stiu sa o priveasca per ansamblu, si mai stiu ca desi toate in univers sunt relative si in perpetua transformare…sufletul va fi mereu liber
Libertatea, ca toate marile cuvinte (Dragoste, Frumuseţe, Vitejie, Armonie etc.) este un concept abstract, o idee. În practică, există mai multe libertăţi.
să plecăm: există o grămadă de oameni care aleg să fie liberi în felul lor, personal, ducând o viaţă retrasă sau chiar mutându-se în peşteri, cabane etc.
Libertatea este condiţionată de anumite convenţii sociale pe care toţi trebuie să le acceptăm, esenţa fiind că nu trebuie, prin libertatea noastră, să facem rău altora. Nu am voie să cred că, în numele libertăţii absolute, pot să îl ucid pe cel de lângă mine pentru că aşa mi-a venit sau pentru că nu-mi plac ochii lui albaştri. Acest tip de “libertate” duce la anarhie.
Din momentul în care ne-am strâns în comunităţi, societăţi etc., ne supunem unor reguli (scrise şi nescrise) pentru a ne încadra în grupurile respective. Dacă nu, suntem liberi
Eşti liber să alegi – asta rămâne adevărat. Chiar şi când ţi se pare că eşti într-o situaţie fără ieşire sau când crezi că trebuie să alegi între două rele, gândeşte-te că nu ai ajuns acolo întâmplător şi că, atâta vreme cât faci alegerea cu care eşti pe deplin împăcat, nu ai ce să-ţi reproşezi. Iar după aceea, deoarece Dumnezeu ne trimite multe încercări/probe/teste, este posibil ca răul să devină de fapt ceva bun, aşa cum nu ţi-ai fi imaginat la început.