Incep prin a spune ca
“Eram obisnuit sa fii a mea, sa te am aproape mereu, sa stiu ca esti acolo pentru mine si eu pentru tine intotdeauna, sa iti simt bataile inimii rezonand in acelasi timp cu ale mele, sa simt ca efectiv faci parte din mine, sa iti simt frematarea de fiecare data cand te ating, cand iti sarut buzele, dulci, calde, pasionale, tandre, atat de dorite si ametitor de sexy. Dar stai, poate ca inca mai visez, incerc sa ma trezesc si ameteala, teama si o stare ca dupa o noapte intreaga de baut din paharul dragostei tale ma curpinde, si stau si ma intreb, ce zi e azi?!!!?
Stiu ca de fiecare data cand te privesc asa adanc pana in strafundul sufletului, in jurul nostru, datorita noua, ceva infloreste, ceva prinde viata, si mai important decat orice, ochii tai rad, ochii tai tradeaza sentimente si locuri neexplorate pana acum, si o dorinta nebuna de cunoastere si autocunoastere. La dracu cu toate, pentru asta am venit, de aia sunt aici. Acum! maine e tarziu deja, pot prinde alt contur, iar hainele alea vechi imi raman mici, nu mi se vor mai potrivi, pentru ca voi continua sa cresc, si singura modalitate de a tine pasul este sa mancam impreuna aceasta praijtura ca sa crestem impreuna, acest pacat dulce in care urmeaza sa cadem ieri, maine din nou e tarziu, iar azi e prezentul in care stabilim reguliele jocului care urmeaza sa inceapa nu mai tarziu de ieri, maine e tarziu, azi e prezentul!
Stiu ca ti-am fost nesuferit, si acum cu atat mai mult cu cat, spre stupefactia, implicit a mea, acum, iti par si probabil ca sunt, iesirea dintr-un abis. Intrarea in lumea dragostei asteapta imbracata in haine potrvite, frumoase, imaculate, de calitate si cu proba trecuta; in lumea in care eu si cu tine suntem stapanii, in care noi dictam, eu tie, tu mie, e lumea noastra care abia a inceput de ieri, maine era prea tarziu, iar azi e prezentul in care constatam ce minune s-a intampla ieri, din nou maine e tarziu, iar azi, vei rade acum, dar azi chiar e prezentul.
Am fost cenusiu, fad, inodor, insipid, transparent pana sa am convingerea ca voi deveni colorat, gustos, activ, solid si integru. Am urcat pe puntea inimii, mi-am distras atentia de la ce se intampla alaltaieri, si in prezentul de azi ma gandesc cu nostalgie la ce s-a intamplat ieri si nu la ce se va intampla maine, sau chiar poimaine.
Oare merit sa beneficiez de toate astea? Toata dragostea, pasiunea, splendoarea, caracterul, inteligenta si intensitatea ta. Dar tu meriti? Pana cand voi avea raspunsul la aceasta intrebare voi avea usa larg deschisa, va fi culoarul sentimentelor, al lucrurilor sincer si profunde.
Ironia sortii o sa ziceti, alaltaieri m-am cunoscut cu ieri prin intermediul ei, pentru ca ceea ce maine si poimaine urmeaza. Eu voi trai azi, chiar daca trebuia sarbatorita alataieri, eu am sarbatorit pentru maine, poimaine si cine stie pentru mai cand…………azi”
Sper ca v-a placut……….
Hmm…cautam poze cu copaci infloriti si am ajuns pe blog-ul tau. Ceva mi-a atras atentia si am inceput sa citesc..si ca si cum nu ar fi fost suficient am fost atat de curioasa incat am citit si comentariile postate.
Mi-a placut? Pot spune ca da..imi place stilul in care e scris textul, ma face sa ma regasesc in acel amalgam care la prima vedere nu pare sa aiba un sens prea logic pentru cineva superficial, sau pentru cineva care nu poate privi “tabloul” din toate unghiurile..
In schimb, ce m-a facut sa-ti las un comentariu, a fost insistenta lui Sophie de a intelege, de a despica firul si nu in patru ci in o mie, de a face analiza pe text, de a te provoca sa dai mai multe explicatii..si toate astea pentru ce? Se simte vizata de ceea ce ai scris? De ce are nevoie de atatea confirmari? Sau si-ar dori sa fie ea cea care te face pe tine sa scrii randurile acestea??
Nu stiu..si nu-mi pasa..dar oricum ar fi, indiferent cine ar fi “ea”, cred ca ar trebui sa citeasca mesajul si sa-l inteleaga prin sentimente, amintiri si trairi, fara sa ii trebuiasca un dictionar care sa i-l traduca, fara sa ceara completari, justificari sau lamuriri…pentru ca nu cred ca exista..
Continua…
Sunt total de accord cu tine, mesajele de acest gen trebuie sa le intelegi fara sa ceri lamuriri. Sunt suficient de profunde si din suflet ca sa nu iti trebuiasca lamuriri.
Motivatia pentru care Sophie mi-a scris cred ca are la baza misterul in care e invaluit postul, sunt convins ca nu se simte vizata de ceea ce am scris, dar in acelasi timp cred ca e foarte confortabil sa te pui in locul acelei persoane, nu crezi?
Iti multumesc pentru mesaj, si ma bucur pentru ca ti-a placut.
Voi continua!
imi este dor de tine, imi este dor de noi…
Si inca ceva … cateodata trecutul si viitorul incetosat reusesc sa scoata la iveala prezentul …
E ca un focus dintr-o poza prelucrata de un designer … algoritmul lucrarii sale este mereu acelasi si este unul simplu: estomparea a tot ce e in jurul subiectului principal.
So … Enjoy it!
Felicitari Ionut! Ai inceput sa te cunosti. Repet: “Ai inceput …”
.
Un ochi tulburat, care a prins un pic de contur argintiu, arunca o privire asupra trecutului sau si nu se poate regasi in el, vrea sa-si traiasca prezentul dar nu stie cum si ii este teribil de frica de viitor … dar rade , … cu un ras care nu este a lui …
Asteptam continuarea ca sa aflam si noi mai multe detalii, pentru ca ne-ai starnit ceva curiozitati
O sa fiu o cititoare fidela:), zilnic o sa citesc scrierile de pe blog, si o sa astept cu nerabdare sa citesc ceea ce postezi! Am ramas placut impresionata, desi am intrat intamplator pe blogul tau, nu regret nimic, doar ma bucur foarte mult!
Multumesc pentru compliment.
Eu una nu ti-am inteles bine mesajul, sau mai deloc si daca aceste cuvinte sunt adresate unei anumite persoane (doar aceleia), de ce nu ii scri o scrisoare sau nu ii trimiti ei personal un email. Asa va sti exact, dar pentru noi, restul cititorilor de bloguri, ar trebui sa ne acorzi mai multe detalii si sa fi mai explicit.
Acum sincera sa fiu e si nu e plin de mister textul tau, ca daca doar atat ai de spus, poate fi considerat pueril si fara substanta profunda, poate fi doar o insiruire de cuvinte haotic asezata (in anumite parti ale textului).
la urma urmei de unde sti ca persoana vizata citeste textul?
si chiar daca il citeste poate nu isi da seama ca e pentru ea.
In fine, pe mine m-ai dezamagit cu explicatiile.
mersi frumos oricum.
Sper ca ne-am lamurit acum
scuze, m-am pripit in afirmatii, intr-adevar e cam alambicata ordinea cuvintelor, cel putin in anumite portiuni
si sunt curioasa ce sens au cuvintele astea “Stiu ca ti-am fost nesuferit, si acum cu atat mai mult cu cat, spre stupefactia, implicit a mea, acum, iti par si probabil ca sunt, iesirea dintr-un abis”.
dai de inteles ca esti indragostit? dar care e treaba cu prezentul? eu sa sti ca la prima vedere am fost indusa in eroare si am spus ca e copiat textul de undeva tocmai pentru ca pare rupt de undeva si nu are el singur un inteles propriu.
si de ce ar trebui sa petreaca oricine atat de putin timp cu tine sa te cunoasca (chiar si numai partial).
tu spui “Am fost cenusiu, fad, inodor, insipid, transparent pana sa am convingerea ca voi deveni colorat, gustos, activ, solid si integru. Am urcat pe puntea inimii, mi-am distras atentia de la ce se intampla alaltaieri, si in prezentul de azi ma gandesc cu nostalgie la ce s-a intamplat ieri si nu la ce se va intampla maine, sau chiar poimaine.”
ce sa se inteleaga de aici ca ai ajuns la maturitate, ca dragostea acum o intelegi mai bine?sau ca te-a ajutat sa te maturizezi?
daca il lasi asa nu prea are logica, sau poate eu sunt singura care nu intelege si poate persoana vizata stie ce inseamna.
oricum eu inca mai astept explicatii daca esti dragut.
mersi
Sophie, in primul rand vreau sa iti spun ca imi place foarte mult prenumele tau! E unul dintre preferatele mele.
.
Sensurile sunt multe, si foarte pline de insemnatate si mister. Poate ca asta e si unul dintre motivele pentru care incita.
Pot sa zic ca textul e decupat, din memoria mea, e doar un fragment din ceea ce gandesc in anumite momente, momente care sunt, bineinteles, influentate si de sentimente puternice.
NU am spus ca in acea saptamana m-ai putea cunoaste, imi masor foarte bine cuvintele, am spus doar ca iti pot povesti o parte din viata in urma careia vei putea sa intelegi cu adevarat postarea si mixul de sentimente
Poti intelege ca poate dintr-un celibatar cenusiu, fad, insipid, am in expectativa sa imi schimb nuanta si textura
Persoana vizata stie, si daca nu acum, peste un timp va intelege mai bine decat, poate, ar face-o in prezent.
Astea sunt explicatiile, limitate ce-i drept, dar pe care ti le ofer cu placere, si in urma carora sper sa iti poti face o imagine de ansamblu.
Multumesc si eu.
Sophie, aceste cuvinte care sunt atat de bine alese si puse in ordinea asta alambicata imi apartin in totalitate. Si iti multumesc pentru aprecieri.
Daca vrei asa, sunt din lucrarea – Viata lui Ionut – adica a mea.
Ca sa poti intelege toate substraturile acetei postari, s-ar putea sa iti trebuiasca vreo saptamana cu mine in care sa iti povestesc o parte din viata mea.
Te-ai gandit ca poate este adresat pentru anumite persoane, si printr-un astfel de post pot sa transmit exact ce vreau si catre cine vreau, si in acelasi timp sa nasc si o postare frumoasa?
Iti multumesc inca o data, vor mai urma……………
in primul rand cui apartin aceste cuvinte atat de bine alese si puse in asa ordine de te incita la intrebari?
din ce lucrare provin?
dar mai ales care este motivul pentru care ai scris asa ceva pe blogul tau? ce motive ai avut sa alegi acest citat? nu dai nicio explicatie doar il transcrii si atat? nasti intrebari si suspiciuni
cu ce te-a inspirat?
mersi